Aproape nimic

In urma cu 10 ani

Linistea serii ma ingrijora.Ingrijorarea,ca sa fiu mai precis,facea parte din farmecul acelei seri.Aveam 7 ani si era o lume de vis.Stateam pe un butuc si nu imi amintesc ce faceam acolo.Poate ca asteptam luna sa apara,poate voiam s-aud broastele oracaind in departare sau cosasii sa cante in iarba uda.Nu prea aveam dorinte atunci.Gradina cu flori din fata casei imi parea o jungla,cateodata ma pierdeam prin mireasma florilor,incercand sa numar speciile in parte,si creeam inconstient o amintire.Nu stiam sa iubesc,sa sufar,sa imi fie dor,nu cunosteam notiunea timpului ,nici macar nu stiam cum sa definesc unele emotii,dar traiam din plin.
Linistea serii incepusem s-o ignor.Acel moment a fost primul in care nu mi-a mai fost frica de intuneric.

Prezent

Depresie,tristete,suparare.Ce cuvinte frumoase,dar care caracterizeaza niste stari cumplite.Izolat de realitate si de societatea acestor vremuri,tind sa cred ca sunt un caz pierdut.

"-Doua pachete de tigari,va rog...
-Nu sunt numai Winchester,zise nenea de la magazin in timp ce spala paharele mizerabile intr-o apa nu prea incolora.
Eu stau cateva clipe tacut,injurand si tunand in gand de toate cate's pe lume.
-Cola?
-Maine numa.
Nervii se suprapun.
-Atunci dati-mi un pachet de Wincester si ...(ma uit in frigiderul deconectat de la priza,un dulap mai bine zis,in care sticlele aveau un aranjament haotic) o apa minerala.Pe datorie.
Ies afara,dar nu inainte de al saluta pe "nenea de la magazin",care imi era simpatic si care avuse,si fata de care am,un respect as zice eu normal.Afara,niste vechi amici incercau sa ma ignore subtil,ii salut si pe ei si imi vad de drum.Strada s-a reabilitat in urma cu ceva timp si nici acum nu m-am obisnuit.Avea alt aspect atunci.Ma gandesc la viata mea austera.Ma ganedesc la incapatanarea mea de a nu face parte din lumea asta infecta,pe care sociologii o numesc societate,pe care eu o numesc ansamblu unitar smolit.Ma gandesc....
Ajung acasa.Intru direct in camera mea si ma pun la calculator.Deschid Winampu',ma uit peste playlist si caut o melodie care sa imi placa.O gasesc.Iau o foaie si un pix si scriu postul asta."

Poate ca ma mint singur,poate ca sansa e dupa gard si mi-e prea lene sa ma uit.Florile se ofilesc pana la urma,frunzele cad cand lumea se schimba la fata,totul e un proces repetitiv si cateodata inutil pentru oameni.Nu si pentru mine.Sunt inca aici.


Peste 10 ani

Linistea salbatica imi sageata emotiile.Aveam alte cuvinte atunci.Zilnic,un nou santier in cap,zilnic,oameni din ce in ce mai haini.Eram o aeronava ce decola din infern si se indrepta spre stele.Eram un fotoamator al peisajului meu natal.Peisajul s-a schimbat intr-un haos urban si bolnav din care abia asteptam sa ies.Nu stiu daca am iesit,prezentul meu nu a fost conturat inca.Atunci imortalizam viitorul dintr-un spatiu plin de trecut.
Totul era o minciuna.Timpul e imperceptibil.

I'm alive again

Nu am ales intamplator titlul postarii,(daca stai sa te gandesti, nici un titlu nu a fost pus doar asa,ca suna bine). Ei bine, m-am intors, un nou capitol, o alta "poveste".Ultima postare, a fost, intr-un fel, o incercare de a reveni pentru ca, dupa cum stiti, nu am mai scris din Mai. Mi-a luat totusi ceva timp sa imi asez gandurile, sa imi rezolv problemele si sa ma stabilesc intr-un cadru potrivit. Am reusit. Totusi, simt nevoia de a clarifica unele lucruri.Acest blog, sincer, a fost rodul unei frustrari.Binenteles, se intampla ca in acea perioada sa trec si prin niste momente mai grele, asta insemnand material din plin si vointa de a scrie. E bine ca acele vremuri au trecut, a fost o experienta necesara, mi-a largit perspectiva si m-a facut un alt om.Trebuia sa imi gasesc locul, trebuia sa prind curaj, trebuia sa ma cunosc. M-am hotarat sa scriu pe blog doar proza scurta si cred ca doar asta o sa scriu de azi inainte, mai putine aberatii si prostii. Vreau sa le multumesc celor care m-au sustinut si au crezut in mine. Va promit ca veti gasi postari noi, idei noi, si, sper, chestii interesante.O sa vedeti o imbunatatire a datelor si a intereselor,un nou aspect al blogului, diferit de cel caracteristic.
Imi cer scuze celor pe care nu i-am mai "vizitat" ca de obicei, o sa recuperez! Va multumesc pentru intelegere si pentru asteptare!

Aveti grija de voi si...spor la citit!

P.S. I'm Back!!!!!

There is nothing outside

"Ce sentiment straniu,ce dulce ironie."

In anii blestemati ai sfarsitului nostru, stropi de Soare cad peste corpuri nisipii.Florile au cazut in prapastia abisala a mortii.Tufele de spini au ramas..... sa ne bucure privirea.Traim intr-un mediu abiogen si eroziv, plin de lacrimi si tristete.Ignoranti, faceti abstractie de suferinta semenilor vostrii si va autointitulati "umani".Egoisti din nastere,lipsiti de scrupule, L-ati pierdut pe Dumnezeu.Fiinte abjecte, abandonate in istoria unei lumi care nu va merita,dati foc la carciumi si la teatre si apoi spanzutati-va!

Esenta vesnica,abia simtita,apare pe parcursul vietii mnezice,aluneca printr-o clepsidra sparta si trece in nefiinta, rapita de batranul cu caracter divin.

E tarziu si ploua.Afara e bezna.Cineva bate la usa.Deschid, nimeni.

Nimeni si nimic.

[Disruption 2]

Intr-o sala goala, plina de scaune si calculatoare stricate,adus de dorinta de a mai scrie ceva,stau cu mainile pe tastatura si cu mintea in alta parte.Nu stiu de ce scriu.As zice ca e o eliberare,dar as minti.Unde e motivatia?Nu stiu unde este....
Cand nu mai sti nimic,cand nu te mai gandesti la nimic,esti un robot.Urasc robotii.Ei doar actioneaza.(am ajuns si eu robot)
Intr-o alta zi....
Plictiseala maxima,muzica tare,fara bani si cu sute de exercitii ce ma asteapta sa le rezolv pentru a avea o sansa la un 9,ma aduce iar dorinta de a scrie.Dar ce sa scriu?Am facut un obicei din asta,vin sa stau cu mainile pe taste,sa joc solitaire,sa ascult Green Queen.Dar nu stiu ce sa scriu!Astept vacanta,astept momentul in care stiu ca a mai trecut un an din viata mea(cu bine),ca o sa ajung acasa si o sa profit din plin de urmatoarele 3 luni.O sa dau radio-ul tare,o sa beau o cola rece,o sa zambesc gandindu-ma la clipele in care stateam aici,plictisit si fara nici un chef.
Unde-i copilaria?Unde's vremurile fara griji?S-au ascuns intr-o biografie nescrisa.Stau atarnate pe dealuri necalcate,prin nori si prin stele,prin oceanele de speranta care ne-au facut,noua,copilaria fericita.


Am uitat sa folosesc cuvintele.

[Disruption]

2Am fost sobru din 05.03.2010,de atunci nu am mai scris pe blog.La un moment ma gandeam sa renunt,nu-i gaseam rostul.Dar unii insista sa scriu si am sa le fac pe plac.Urmatoarea poveste trebuia sa fie mai ampla,dar nu am reusit s-o scriu deoarece am fost retinut.Probabil m-a retinut playlist-ul din winamp.Asta ar fi singurul motiv.("Poate te-ai trezit")

Cand esti fericit?Cand nu te gandesti la nimic.Refuzi sa vezi adevarul,refuzi sa meditezi asupra unor lucruri,refuzi sa-ti pese.Iti bagi castile in urechi sau pornesti boxele,iti pui o melodie care te relaxeaza si te lasi purtat.Iti creezi un ambient si...uiti de tine.Sau mai exact,esti altcineva.Iti aprinzi o tigara,un pahar de cola sau pepsi,sau poate chiar o cafea,apoi zaci intr-un sevraj legal pe un fotoliu moale.Esti cel mai fericit om de pe pamant si sti asta,sti ca orice s-ar intampla in urmatoarele minute nu te va afecta catusi de putin,esti prea ocupat sa visezi.De ce?Pentru ca nu mai esti tu!Rutina a disparut din dictionarul tau, pentru acele cateva clipe nu sti ce inseamna tristete,nici fericirea nu sti ce inseamna pentru ca tot farmecul ei e sa nu-i observi prezenta.
Stai intins pe iarba verde,in gradina ta,privind panorama sacra a locului in care ai crescut,radio-ul sta pe acoperisul casei tale si scoate sunete.Toate acestea fac din acel moment aparent nesemnificativ,un moment de maxima importanta spirituala din intreaga ta existenta.Poate ca intr-o zi,cand o sa fi un asa zis tanar prosper(sau nu),si viata o sa-ti treaca pe langa tine,nu o sa-ti amintesti de asta.Dar iti vei aminti ca pentru un moment,ai fost fericit.

Donovan - Wear Your Love Like Heaven
Talking Heads - Psycho Killer
The Turtles - Happy Together
Brian Tyler - Fon's Theme
Chicago - If You Leave Me Now
Santogold - L.E.S. Artistes
Mircea Baniciu - Cantecul Ceasornicarului
Led Zeppelin - Babe I'm Gonna Leave You
Queen - We Will Rock You / We Are The Champions
Coldplay - Viva La Vida

C'mon Girl

Imaginarium
"Unii oameni fac totul ca la carte,mie imi place sa fac totul cum simt.Las inima sa ma poarte pe carari necunoscute,care duc spre asa numitul viitor.Odata am numit prezentul viitor si intr-o zi,o sa numim prezentul trecut.Dar nu asta conteaza.Timpul trece pe langa copacii ce au ramas singuri.Trei copaci,unul langa altul,mai singuri ca niciodata.(Intelegi ce vreau sa spun?).Vreau sa ies de aici,si de cate ori ies,reapar aici.Cuvintele ce le spun nu stimuleaza imaginatia.(spune-mi).Macar,tu ai ramas acolo,ca un ultim capat de drum la care voi ajunge intr-o zi.Cuvintele mele te fac sa iti imaginezi...(tine-ma).Arde totul in mine ca sa vezi...sa vezi ce trebuia sa vezi demult.Acea pestera din adancul muntilor tai e din ce in ce mai adanca,nu o putem umple asa usor.(asculta-ma)Binecuvantati sunt toti ipocritii care n'au habar de toate astea.Fi sigura de asta."

"In sfarsit mi-am gasit cuvintele potrivite pentru a-ti sopti in urechi..."

Warlocks

Inceputul melodiei descrie perfect felul in care ma simt!"Warlocks in wonderland
I've gotta megatropolis in my head".Am uitat sa scriu,am uitat si sa gandesc...Ma simt foarte ciudat.Am o promisiune de respectat,fata de mine cel putin.Vreau sa scriu o poveste serioasa.Serioasa serioasa!Dar mi-am cam pierdut...talentul.Why GOD?Why?
Pedeapsa pentru ca vorbesc in zadar.Trebuia sa se intoarca,am principii pe care nu le respect.Hai,sa lasam prostiile,stiu ca nu ati intrat aici ca sa vedeti ce fac.Cand vreti sa vedeti ce fac,messu e deschis:)).Glumesc....(dar asa e).
Nu e povestea pe care mi-am propus-o sa o scriu.Sper sa va placa.Are inteles,va asigur de asta.Pareri?

A fost odata,nu demult,un nebun.Nu era nebun literalmente,imi place sa cred ca era nebun.Statea pe la colturi de strazi,zi si noapte,si facea portrete.Nu facuse nici o scoala,insa era talentat.Multa lume nu se inghesuia la portrete,chiar daca uneori nu lua bani pe ele.Totdeauna facea doua exemplare,vroia sa pastreze unul pentru el,iar clientii nu se suparau.Nu aveau de ce.Multi il admirau,multi il stimau,insa el tot un muritor de foame era.Metaforic vorbind,arta era hrana lui.Anii au trecut,artistul a imbatranit,portretele stateau acum un cutii de carton.Purta cu el cutiile oriunde mergea.Calatorise prin toata lumea asta mare,si vazuse atatea locuri,facuse atatea desene incat le pierduse numarul.Orice om,in varsta,simte cand se apropie sfarsitul.Realizand ca nu mai are multe zile,se gandi sa se uite peste tot ce a creat el.Vroia sa vada din nou rodul muncii sale.A asezat un scaun in mijlocul unei camere,si acolo a dus toate cutiile sale.A inceput sa rasfoiasca fiecare schita,fiecare desen,s-a uitat peste toate si si-a adus aminte de clipele traite de-a lungul vietii sale.A stat si s-a gandit,si si-a dat seama ca desenele seamanau.Miile de portrete facute de el erau izbitor de asemanatoare.A zambit si a inchis ochii.In toate desenele sale aparea doar el.

Every night I go looking for you
Everyone in the world adores you
A little pocket of something kind
To find your reason
coming up on it everyday for
Look at me and it's what I stay for
A little locket of fantasy
That we believe in