“Doamne….de mutle ori o sa mai pleci de acasa”
Zorii imi pierd pasii pe strazile de toamna iar sezonul zambetelor s-a sfarsit. Timpul e paralizat intre septembrie azi si septembrie ieri.Stiu ca-i ultima seara cand o sa dorm in patul meu si ultima seara in care nu astept ceva.De maine, voi deschide ochii in fiecare dimineata cu pareri de rau,cu o oarecare constrangere a eului si a verbului “a fi”.Probleme existentiale ma asteapta dupa usa,motiv pentru care usa a stat inchisa atata timp.Ce-i libertatatea?Un cliseu.Omul e lacheul vietii.
Si toamna?
Toamna s-a intors sa fure glasul,ne imbraca in melancolie si ne da in mana creioane sa scriem poezii.Atat.Restul nu conteaza.
Azi nu privi in urma.Incearca doar sa crezi ca ceea ce simti azi se va repeta.Chiar daca numai pentru o singura data.
"Intre timp am asteptat sa ploua
Prin spatiul sfant si parasit
Atmosferic paradis de piatra...
(Pe strazile de-afara nu mai e nimic)
Iar eu...sunt personajul negativ."
