Inceputul melodiei descrie perfect felul in care ma simt!"Warlocks in wonderland
I've gotta megatropolis in my head".Am uitat sa scriu,am uitat si sa gandesc...Ma simt foarte ciudat.Am o promisiune de respectat,fata de mine cel putin.Vreau sa scriu o poveste serioasa.Serioasa serioasa!Dar mi-am cam pierdut...talentul.Why GOD?Why?
Pedeapsa pentru ca vorbesc in zadar.Trebuia sa se intoarca,am principii pe care nu le respect.Hai,sa lasam prostiile,stiu ca nu ati intrat aici ca sa vedeti ce fac.Cand vreti sa vedeti ce fac,messu e deschis:)).Glumesc....(dar asa e).
Nu e povestea pe care mi-am propus-o sa o scriu.Sper sa va placa.Are inteles,va asigur de asta.Pareri?
A fost odata,nu demult,un nebun.Nu era nebun literalmente,imi place sa cred ca era nebun.Statea pe la colturi de strazi,zi si noapte,si facea portrete.Nu facuse nici o scoala,insa era talentat.Multa lume nu se inghesuia la portrete,chiar daca uneori nu lua bani pe ele.Totdeauna facea doua exemplare,vroia sa pastreze unul pentru el,iar clientii nu se suparau.Nu aveau de ce.Multi il admirau,multi il stimau,insa el tot un muritor de foame era.Metaforic vorbind,arta era hrana lui.Anii au trecut,artistul a imbatranit,portretele stateau acum un cutii de carton.Purta cu el cutiile oriunde mergea.Calatorise prin toata lumea asta mare,si vazuse atatea locuri,facuse atatea desene incat le pierduse numarul.Orice om,in varsta,simte cand se apropie sfarsitul.Realizand ca nu mai are multe zile,se gandi sa se uite peste tot ce a creat el.Vroia sa vada din nou rodul muncii sale.A asezat un scaun in mijlocul unei camere,si acolo a dus toate cutiile sale.A inceput sa rasfoiasca fiecare schita,fiecare desen,s-a uitat peste toate si si-a adus aminte de clipele traite de-a lungul vietii sale.A stat si s-a gandit,si si-a dat seama ca desenele seamanau.Miile de portrete facute de el erau izbitor de asemanatoare.A zambit si a inchis ochii.In toate desenele sale aparea doar el.
Every night I go looking for you
Everyone in the world adores you
A little pocket of something kind
To find your reason
coming up on it everyday for
Look at me and it's what I stay for
A little locket of fantasy
That we believe in
E frumos.Mi'ar placea sa'l intalnesc pe acest pictor..e bine ca se vede in altii..
RăspundețiȘtergerefrumos :*
RăspundețiȘtergeremi-a placut povestea :) fiecare persoana pe care o intalnesti lasa o urma asupra ta si invers. e un schimb uneori nu prea just, dar necesar.
RăspundețiȘtergerep.s. multumesc mult, apreciez >:D< btw talentul nu te va parasi niciodata! e in fiinta ta ;)
Ai surprins un amanunt real:)...Artistii chiar tind sa se deseneze pe ei, fara sa-si dea seama de asta. Si mie mi s-a spus de multe ori cand desenam vreun portret imaginar, ca m-am desenat pe mine, desi nu am avut intentia asta.
RăspundețiȘtergerePovestea e frumoasa, btw!:D
In general se spune ca arta e frumoasa, dar daca vrei sa traiesti din ea, nu prea iti iese.
RăspundețiȘtergereMie nu imi place sa cred asta.
Pentru ca nu e asa.
Arta e cel mai frumos lucru pe care il poate face cineva, om fiind.
cred ca pictorul ala era cam obsedat de el!:))
RăspundețiȘtergereGlumesc,desigur.Atâta vreme cât eşti talentat,poti picta pe cine doresti.
Cred ca asta se intampla cu orice ai vrea sa creezi, nu numai tablouri. De exemplu cand scrii versuri, ca artist, de obicei scrii despre tine, ce ti se intampla. Si aici ma refer la artistii care-si scriu ei versurile nu cine stie ce compozitor care vrea sa faca bani din asta.
RăspundețiȘtergerecam da.. dar pe buna dreptate... a devenit un oras pacatos..
RăspundețiȘtergereFrumos! Si eu desenez si stiu ca trebuie sa imprumuti ceva din tine portretului ca sa prinda viata. Chiar daca exista un singur model, nu vor fi doua portrete identice pentru ca artistul imprima putin din el in ochii sau in orice alt detaliu al celui desenat. Asta tehnic vorbind. Povestea e mai profunda...
RăspundețiȘtergere