Where to go

"I found myself in a horror corridor, surrounded by raving ghosts..."

Absorbed in thoughts I wonder where to go.The road is to narrow and i'm tired, I can't stay awake for 10 hours.

Crash

D. looks at me and says "You must laugh or die!".Then he starts to laugh."You're so fucking lonely!"he said.
"Man,STOP!",I said."Leave me alone!Go fuck with someone else!"
He didn't left.He keeps bugging me everyday.

It's music to my ears!Fucking Great Man!Same situation ever,better,worst,I don't know.All I know is that it doesn't matter what I do,I will always fall again.

I run the streets and act like a mad man...

Autumn.Lyrical expresion II

“Doamne….de mutle ori o sa mai pleci de acasa”

Zorii imi pierd pasii pe strazile de toamna iar sezonul zambetelor s-a sfarsit. Timpul e paralizat intre septembrie azi si septembrie ieri.Stiu ca-i ultima seara cand o sa dorm in patul meu si ultima seara in care nu astept ceva.De maine, voi deschide ochii in fiecare dimineata cu pareri de rau,cu o oarecare constrangere a eului si a verbului “a fi”.Probleme existentiale ma asteapta dupa usa,motiv pentru care usa a stat inchisa atata timp.Ce-i libertatatea?Un cliseu.Omul e lacheul vietii.

Si toamna?

Toamna s-a intors sa fure glasul,ne imbraca in melancolie si ne da in mana creioane sa scriem poezii.Atat.Restul nu conteaza.

Azi nu privi in urma.Incearca doar sa crezi ca ceea ce simti azi se va repeta.Chiar daca numai pentru o singura data.

"Intre timp am asteptat sa ploua

Prin spatiul sfant si parasit

Atmosferic paradis de piatra...

(Pe strazile de-afara nu mai e nimic)

Iar eu...sunt personajul negativ."

Autumn.Lyrical expresion

Anotimpuri calde si anotimpuri verzi s-au pierdut in uitare.Cerul si-a insusit mai multe culori,in timp ce noi ne-am pierdut culorile.Pamantul fumega dimineata negura albastra,cand ochii sunt inchisi si mintea-i visatoare.Ceata devine cosciug peste natura bolnava.Lacrimile sunt frunze aurii.Florile nu-si mai au rostul si mor imprastiind petale.Ramane ploaia...

Primele zile din Septembrie prevesteau ceva maret.Toata vara a stat inchis si acum a iesit afara.Primul contact cu realitatea i-a dat impresia ca stie viitorul.Sa nu uitam cine este el.El e personajul negativ.Tu ce-ai facut in timpul asta?

Va urma

Macar Aproape

Lumina fada,pe care ti-ai bazat intreaga existenta,s-a stins sub vraja pe care o credeai efemera.Magia era nemuritoare si tu n-ai avut habar.Turnul tau a fost spulberat.Ai vazut puterea nemarginita a vulturilor de fier care se indreptau fix in constructia ta sfanta.Ai plans si ai invatat ca orice structura prost gandita mai devreme sau mai tarziu se prabuseste.S-a prabusit.
Te-ai ascuns in liziera padurii si acolo ai colectionat amintiri.Cand nu ai mai avut ce amintiri sa mai adaugi la colectie,ti-ai imaginat diferite intamplari si le-ai scris in jurnal.Tremurai de frica atunci cand fiara ti-a cerut tributul,ai incercat sa fugi.Nu aveai unde.Ti-ai facut curaj si ai rapus bestia.Ai ingropat-o in inima padurii,devenind astfel stapan in teritoriul nimanui.Credeai ca esti fericit.Cu timpul,ti s-a facut dor si te-ai intors.Furia si nebunia au pus stapanire intre timp pe sufletul tau, si te-ai intors,din pacate,cu ganduri de nimicire.Azi,i-ai ucis pe toti.Ce-ai rezolvat?
Numele lui era necunoscut multimii.Eu stateam pe iarba,jos,si era totul verde.

Nu imi pare rau ca sunt aici.Ar fi urat din partea mea sa-ti cer mai mult si de aceea,iti dau pace.Ma multumesc cu aceleasi culori,cu acelasi sunet si cu ambianta vesnica.Nu ma intreba ce fac acum,sti prea bine ce fac.Astept dimineata,cu roua calda,cu sunete razlete,cu ganduri noi,cu.....

Aproape nimic

In urma cu 10 ani

Linistea serii ma ingrijora.Ingrijorarea,ca sa fiu mai precis,facea parte din farmecul acelei seri.Aveam 7 ani si era o lume de vis.Stateam pe un butuc si nu imi amintesc ce faceam acolo.Poate ca asteptam luna sa apara,poate voiam s-aud broastele oracaind in departare sau cosasii sa cante in iarba uda.Nu prea aveam dorinte atunci.Gradina cu flori din fata casei imi parea o jungla,cateodata ma pierdeam prin mireasma florilor,incercand sa numar speciile in parte,si creeam inconstient o amintire.Nu stiam sa iubesc,sa sufar,sa imi fie dor,nu cunosteam notiunea timpului ,nici macar nu stiam cum sa definesc unele emotii,dar traiam din plin.
Linistea serii incepusem s-o ignor.Acel moment a fost primul in care nu mi-a mai fost frica de intuneric.

Prezent

Depresie,tristete,suparare.Ce cuvinte frumoase,dar care caracterizeaza niste stari cumplite.Izolat de realitate si de societatea acestor vremuri,tind sa cred ca sunt un caz pierdut.

"-Doua pachete de tigari,va rog...
-Nu sunt numai Winchester,zise nenea de la magazin in timp ce spala paharele mizerabile intr-o apa nu prea incolora.
Eu stau cateva clipe tacut,injurand si tunand in gand de toate cate's pe lume.
-Cola?
-Maine numa.
Nervii se suprapun.
-Atunci dati-mi un pachet de Wincester si ...(ma uit in frigiderul deconectat de la priza,un dulap mai bine zis,in care sticlele aveau un aranjament haotic) o apa minerala.Pe datorie.
Ies afara,dar nu inainte de al saluta pe "nenea de la magazin",care imi era simpatic si care avuse,si fata de care am,un respect as zice eu normal.Afara,niste vechi amici incercau sa ma ignore subtil,ii salut si pe ei si imi vad de drum.Strada s-a reabilitat in urma cu ceva timp si nici acum nu m-am obisnuit.Avea alt aspect atunci.Ma gandesc la viata mea austera.Ma ganedesc la incapatanarea mea de a nu face parte din lumea asta infecta,pe care sociologii o numesc societate,pe care eu o numesc ansamblu unitar smolit.Ma gandesc....
Ajung acasa.Intru direct in camera mea si ma pun la calculator.Deschid Winampu',ma uit peste playlist si caut o melodie care sa imi placa.O gasesc.Iau o foaie si un pix si scriu postul asta."

Poate ca ma mint singur,poate ca sansa e dupa gard si mi-e prea lene sa ma uit.Florile se ofilesc pana la urma,frunzele cad cand lumea se schimba la fata,totul e un proces repetitiv si cateodata inutil pentru oameni.Nu si pentru mine.Sunt inca aici.


Peste 10 ani

Linistea salbatica imi sageata emotiile.Aveam alte cuvinte atunci.Zilnic,un nou santier in cap,zilnic,oameni din ce in ce mai haini.Eram o aeronava ce decola din infern si se indrepta spre stele.Eram un fotoamator al peisajului meu natal.Peisajul s-a schimbat intr-un haos urban si bolnav din care abia asteptam sa ies.Nu stiu daca am iesit,prezentul meu nu a fost conturat inca.Atunci imortalizam viitorul dintr-un spatiu plin de trecut.
Totul era o minciuna.Timpul e imperceptibil.

I'm alive again

Nu am ales intamplator titlul postarii,(daca stai sa te gandesti, nici un titlu nu a fost pus doar asa,ca suna bine). Ei bine, m-am intors, un nou capitol, o alta "poveste".Ultima postare, a fost, intr-un fel, o incercare de a reveni pentru ca, dupa cum stiti, nu am mai scris din Mai. Mi-a luat totusi ceva timp sa imi asez gandurile, sa imi rezolv problemele si sa ma stabilesc intr-un cadru potrivit. Am reusit. Totusi, simt nevoia de a clarifica unele lucruri.Acest blog, sincer, a fost rodul unei frustrari.Binenteles, se intampla ca in acea perioada sa trec si prin niste momente mai grele, asta insemnand material din plin si vointa de a scrie. E bine ca acele vremuri au trecut, a fost o experienta necesara, mi-a largit perspectiva si m-a facut un alt om.Trebuia sa imi gasesc locul, trebuia sa prind curaj, trebuia sa ma cunosc. M-am hotarat sa scriu pe blog doar proza scurta si cred ca doar asta o sa scriu de azi inainte, mai putine aberatii si prostii. Vreau sa le multumesc celor care m-au sustinut si au crezut in mine. Va promit ca veti gasi postari noi, idei noi, si, sper, chestii interesante.O sa vedeti o imbunatatire a datelor si a intereselor,un nou aspect al blogului, diferit de cel caracteristic.
Imi cer scuze celor pe care nu i-am mai "vizitat" ca de obicei, o sa recuperez! Va multumesc pentru intelegere si pentru asteptare!

Aveti grija de voi si...spor la citit!

P.S. I'm Back!!!!!

There is nothing outside

"Ce sentiment straniu,ce dulce ironie."

In anii blestemati ai sfarsitului nostru, stropi de Soare cad peste corpuri nisipii.Florile au cazut in prapastia abisala a mortii.Tufele de spini au ramas..... sa ne bucure privirea.Traim intr-un mediu abiogen si eroziv, plin de lacrimi si tristete.Ignoranti, faceti abstractie de suferinta semenilor vostrii si va autointitulati "umani".Egoisti din nastere,lipsiti de scrupule, L-ati pierdut pe Dumnezeu.Fiinte abjecte, abandonate in istoria unei lumi care nu va merita,dati foc la carciumi si la teatre si apoi spanzutati-va!

Esenta vesnica,abia simtita,apare pe parcursul vietii mnezice,aluneca printr-o clepsidra sparta si trece in nefiinta, rapita de batranul cu caracter divin.

E tarziu si ploua.Afara e bezna.Cineva bate la usa.Deschid, nimeni.

Nimeni si nimic.