M-am trezit intr-o dimineata si mi-am dat seama ca nu exista nici un medicament pentru boala mea.E vorba de niste senzatii ciudate,niste senzatii pe care nu le pot explica.Am avut o sansa sa fiu nebun,am avut o sansa sa fiu fericit,am avut chiar sansa sa ma ascund de ploaia care cade.E seara,e ora zece,si stau afara,in ploaie.
Vad stropi de apa cum se sparg de haina mea si se transforma in alti stropi de apa.Se intampla totul atat de incet incat nu realizez ca ploua.Am devenit imun la atingeri,la la imagini,la sunet.Simt stropii de apa cum aluneca usor pe palmele reci,ii aud cum cad si scot un sunet sublim pentru urechile mele,ma las cuprins de vraja si ma duc in gradina.E o gradina plina de copaci,e intruchiparea raiului,ziua,iar noaptea,intruchiparea iadului.Emite o senzatie de singuratate absoluta,un loc in care nimic nu mai rasare,un loc in care viata isi asteapta moartea.Ce ironie cruda,la capatul gradinii e cimitirul.
Ma las purtat de o constiinta care nu-i a mea,ma las dus printre copacii uzi ce-si plang amarul sub cerul plin de nori.Pana si cerul plange.Ating cu varful degetelor iarba uda ce a murit odata cu venirea serii.O doare atingerea mea,ma doare si pe mine.Plansul ei se transforma intr-o melodie,o melodie ce ma copleseste si cade peste mine,la fel ca ploaia.O simt prin piele,prin vene,prin inima....prin suflet.
Langa ultimul copac vad o groapa,un mormant proaspat sapat ce aduna in el lacrimile cerului,sunetul firelor de iarba,cantecul copacilor.E ultimul meu cantec.E prea frumos pentru mine.E prea frumos pentru ce reprezint eu.Ingenunchez in fata mormantului imi citesc numele pe piatra funerara.Ce scris frumos.Ma ridic,as vrea sa ma intorc acasa.Ma uit spre casa,nu mai e acolo.Timpul se opreste pentru o clipa.Inchid ochii.Ii deschid....
Simt furtuna asa cum e ea,rece.Stropii de ploaie nu mai cad incet,se lovesc de piele si doare.Ma dor urechile,tunete,fulgere,nu mai e nimic sacru,nu mai e nimic frumos.Ma uit spre acel loc pe care il numeam casa dulce casa,e doar o gradina uda.O gradina infinita.Las in urma mormantul si ma duc.
Ma duc spre.....nicaieri.
frumos.. no words :)
RăspundețiȘtergereimaginatie a la Tim Burton :) ar trebui sa scrii niste scenarii de filme gen "Sweeney Todd" sau "Corpse Bride" :*
RăspundețiȘtergerestartul e să vedem peste ce cunoaştem, anume ceea ce recunoaştem (explicaţie şi pt copii care ştiu detalii din localităţi unde nu au ajuns), startul în creaţie. La mulţi ani !
RăspundețiȘtergereFain mai mama.Avusi dreptate;)).
RăspundețiȘtergere