vineri, 1 ianuarie 2010

At the End of the World

Aici nu e capatul lumii.Insa capatul lumii il poti vedea de aici.E locul unde sufletele zac in pamant,locul unde umbrele sunt pretutindeni si vegheaza asupra mea.Fantomele sunt singurele care au mai ramas din intregul paradis uman.O negura placuta,ce patrunde prin pietrele de mormant,intra prin mine.Clopotele bat.Plang moartea trecutului.Un sunet ce candva alunga furtuna,un sunet ce plangea mortii,azi ingroapa amintirile.Se lasa o vraja peste spiritele vii care se afla in cimitir,o magie stranie a unui viitor ciudat.Eu ma gandesc la visele pe care le-as fi avut,la momentele pe care nu le-am trait,la clipele care s-au pierdut in tot acest timp sacru si pe care le-am profanat.Tristetea a ajuns la pragul de extaz.E o speranta impusa de subconstient,e o stare de optimism involuntara.Si toate se petrec in momentul in care vreau sa ma retrag.Stiu ca ar trebui sa fac o pauza,sa ma opresc putin,dar vreau sa lupt.Senzatia,stiu prea bine,e de moment.Sunt las,apatic,fara ambitie,dar pentru un moment vreau.Vreau ceva,orice,sa fie.Dar cateodata suntem nevoiti sa plecam si fara ceva,sa plecam cu mainile goale.Asta fac mereu,sunt obisnuit si imi place.Ma gandesc la toate sufletele uitate in cimitir,oare au plecat cu mainile goale?Nu stiu,tot ce stiu e ca in urma lor a ramas doar o piatra sau o cruce de fier.Suflete ce s-au pregatit pentru un viitor care....a fost.Noi ne pregatim pentru un viitor care...n'o sa fie.Da,ma simt mai optimist ca niciodata si e o ironie proasta,gandesc pesimist dar sunt optimist.Sau e invers?Sunt atatea morminte,incat realizez ca sunt inconjurat numai de morti.Ca sa fi trist tre sa fi mai intai fericit.Zambesc,de ce sa fiu trist?Si cimitirul e frumos cand esti fericit.Insa,realitatea e cu totul alta.Fanteziile vin si se duc.Visele,ambitiile,iluziile...sunt cele care ne fac lumea mai frumoasa.Cred totusi ca un om puternic nu e acela care is traieste viata in sperante,in magii,in vraji si minuni.Un om puternic e acela care vede realitatea si stie ca fanteziile nu-s reale.Povestile sunt frumoase,ambitiile sunt mari,dar amagirile sunt mult mai crunte si mai grele.

3 comentarii:

  1. Frumos.
    Dar, Mihai, eu zic ca realitatea nu exista pur si simplu.Degeaba o cauti.Realitatea e ceea ce vrei tu sa fie, iar daca tu vrei ca lumea sa fie un cimitir, atunci asta va fi.
    Intr'adevar, sunt si chestii care nu depind de noi.Nu stiu de ce.Poate pentru ca oamenii sunt prea neputinciosi.In fine.

    RăspundețiȘtergere
  2. Un post genial, real si care te pune pe ganduri.Incredibil de frumos !
    Si eu cred ca realitatea exista pur si simplu si ramane la latitudinea noastra daca o acceptam sau nu.Uneori e bine sa o accepti, alte ori e bine sa stii ca exista, dar nu trebuie sa ne lasam dominati de fantezii si de ceva care nu exista.Nu putem manca un mar care nu exista si nu putem inchide ochii in fata realitatii, mai bine o acceptam si incercam sa o modelam dupa cum putem si vrem.Depinde doar de noi.

    RăspundețiȘtergere
  3. hai sa numaram intr-o zi mormintele... vreau sa stiu si io cate maini goale au plecat ... ma intereseaza mai mult ca niciodata .. te bagi ?

    RăspundețiȘtergere