Trezeste-te domnule M,
Trezeste-te in sfanta zi de toamna,
Aprinde flacara si la lumina-i calda,
Desavarseste azi cuvantul.
Trezeste-te din nou pe drumuri vechi,
Ce-odata sustineau pamantul
In cadrul nostru imperfect
Desavarseste-mi gandul.
Ridica-te din pat ca si din iad
Si sari spre cer,spre raiul ce te-asteapta,
Asemeni unui demon declarat nevinovat.....
Spre Paradis mai ai numai o treapta.
Nu te gandi la tot ce-a fost,
Sunt anii destinati uitarii,
De azi in colo ai un rost,
Mereu sa zbori deasupra marii.
Si marea o sa iti fie mama,
Si tata o sa-ti fie cerul,
Pribeag vei fi prin lumea larga,
Mereu vei cauta misterul.
(Iar mie,lasa-mi binecuvantare
Sa fiu si eu la fel ca tine
Nemuritor si vesnic in zarile straine.
Nemuritor si vesnic ,poate...)
La Multi Ani Blog!
luni, 8 noiembrie 2010
joi, 4 noiembrie 2010
Welcome to Heartbreak
Look in to my eyes and see the constant sorrow.Believe me when I tell you that I didn't want this end.My soul will die this way and I swear,I will remain the same.I will remain the same guy who acts fake and talks fake.I learn so many things in the past few years.In this time I faced the real life.Now I know that people don't need love.You know why?Because I gived so much and nobody needed.
Maybee I'm in another dimension.
I suffer from heartbreak.
This room is empty and I to sleep.Voices in my head tell me that I shoud brake this chain of pain and run."I'm sorry Marshall,I just can't handle this anymore"
But this is daily basic.So understand when I tell you that I need you,I want to rise again,but not without you.
"And my head keeps spinning
I can't stop having these visions, I gotta get with it
I've seen it, I've seen it before
And I can't stop"
.............................................
Welcome to heartbreak.
joi, 28 octombrie 2010
Where to go
"I found myself in a horror corridor, surrounded by raving ghosts..."
Absorbed in thoughts I wonder where to go.The road is to narrow and i'm tired, I can't stay awake for 10 hours.
Crash
D. looks at me and says "You must laugh or die!".Then he starts to laugh."You're so fucking lonely!"he said.
"Man,STOP!",I said."Leave me alone!Go fuck with someone else!"
He didn't left.He keeps bugging me everyday.
It's music to my ears!Fucking Great Man!Same situation ever,better,worst,I don't know.All I know is that it doesn't matter what I do,I will always fall again.
I run the streets and act like a mad man...
sâmbătă, 11 septembrie 2010
Autumn.Lyrical expresion II
“Doamne….de mutle ori o sa mai pleci de acasa”
Zorii imi pierd pasii pe strazile de toamna iar sezonul zambetelor s-a sfarsit. Timpul e paralizat intre septembrie azi si septembrie ieri.Stiu ca-i ultima seara cand o sa dorm in patul meu si ultima seara in care nu astept ceva.De maine, voi deschide ochii in fiecare dimineata cu pareri de rau,cu o oarecare constrangere a eului si a verbului “a fi”.Probleme existentiale ma asteapta dupa usa,motiv pentru care usa a stat inchisa atata timp.Ce-i libertatatea?Un cliseu.Omul e lacheul vietii.
Si toamna?
Toamna s-a intors sa fure glasul,ne imbraca in melancolie si ne da in mana creioane sa scriem poezii.Atat.Restul nu conteaza.
Azi nu privi in urma.Incearca doar sa crezi ca ceea ce simti azi se va repeta.Chiar daca numai pentru o singura data.
"Intre timp am asteptat sa ploua
Prin spatiul sfant si parasit
Atmosferic paradis de piatra...
(Pe strazile de-afara nu mai e nimic)
Iar eu...sunt personajul negativ."
vineri, 3 septembrie 2010
Autumn.Lyrical expresion
Anotimpuri calde si anotimpuri verzi s-au pierdut in uitare.Cerul si-a insusit mai multe culori,in timp ce noi ne-am pierdut culorile.Pamantul fumega dimineata negura albastra,cand ochii sunt inchisi si mintea-i visatoare.Ceata devine cosciug peste natura bolnava.Lacrimile sunt frunze aurii.Florile nu-si mai au rostul si mor imprastiind petale.Ramane ploaia...
Primele zile din Septembrie prevesteau ceva maret.Toata vara a stat inchis si acum a iesit afara.Primul contact cu realitatea i-a dat impresia ca stie viitorul.Sa nu uitam cine este el.El e personajul negativ.Tu ce-ai facut in timpul asta?
Va urma
marți, 10 august 2010
Macar Aproape
Te-ai ascuns in liziera padurii si acolo ai colectionat amintiri.Cand nu ai mai avut ce amintiri sa mai adaugi la colectie,ti-ai imaginat diferite intamplari si le-ai scris in jurnal.Tremurai de frica atunci cand fiara ti-a cerut tributul,ai incercat sa fugi.Nu aveai unde.Ti-ai facut curaj si ai rapus bestia.Ai ingropat-o in inima padurii,devenind astfel stapan in teritoriul nimanui.Credeai ca esti fericit.Cu timpul,ti s-a facut dor si te-ai intors.Furia si nebunia au pus stapanire intre timp pe sufletul tau, si te-ai intors,din pacate,cu ganduri de nimicire.Azi,i-ai ucis pe toti.Ce-ai rezolvat?
Numele lui era necunoscut multimii.Eu stateam pe iarba,jos,si era totul verde.
Nu imi pare rau ca sunt aici.Ar fi urat din partea mea sa-ti cer mai mult si de aceea,iti dau pace.Ma multumesc cu aceleasi culori,cu acelasi sunet si cu ambianta vesnica.Nu ma intreba ce fac acum,sti prea bine ce fac.Astept dimineata,cu roua calda,cu sunete razlete,cu ganduri noi,cu.....
vineri, 6 august 2010
Aproape nimic
In urma cu 10 ani
Linistea serii ma ingrijora.Ingrijorarea,ca sa fiu mai precis,facea parte din farmecul acelei seri.Aveam 7 ani si era o lume de vis.Stateam pe un butuc si nu imi amintesc ce faceam acolo.Poate ca asteptam luna sa apara,poate voiam s-aud broastele oracaind in departare sau cosasii sa cante in iarba uda.Nu prea aveam dorinte atunci.Gradina cu flori din fata casei imi parea o jungla,cateodata ma pierdeam prin mireasma florilor,incercand sa numar speciile in parte,si creeam inconstient o amintire.Nu stiam sa iubesc,sa sufar,sa imi fie dor,nu cunosteam notiunea timpului ,nici macar nu stiam cum sa definesc unele emotii,dar traiam din plin.
Linistea serii incepusem s-o ignor.Acel moment a fost primul in care nu mi-a mai fost frica de intuneric.
Prezent
Depresie,tristete,suparare.Ce cuvinte frumoase,dar care caracterizeaza niste stari cumplite.Izolat de realitate si de societatea acestor vremuri,tind sa cred ca sunt un caz pierdut.
"-Doua pachete de tigari,va rog...
-Nu sunt numai Winchester,zise nenea de la magazin in timp ce spala paharele mizerabile intr-o apa nu prea incolora.
Eu stau cateva clipe tacut,injurand si tunand in gand de toate cate's pe lume.
-Cola?
-Maine numa.
Nervii se suprapun.
-Atunci dati-mi un pachet de Wincester si ...(ma uit in frigiderul deconectat de la priza,un dulap mai bine zis,in care sticlele aveau un aranjament haotic) o apa minerala.Pe datorie.
Ies afara,dar nu inainte de al saluta pe "nenea de la magazin",care imi era simpatic si care avuse,si fata de care am,un respect as zice eu normal.Afara,niste vechi amici incercau sa ma ignore subtil,ii salut si pe ei si imi vad de drum.Strada s-a reabilitat in urma cu ceva timp si nici acum nu m-am obisnuit.Avea alt aspect atunci.Ma gandesc la viata mea austera.Ma ganedesc la incapatanarea mea de a nu face parte din lumea asta infecta,pe care sociologii o numesc societate,pe care eu o numesc ansamblu unitar smolit.Ma gandesc....
Ajung acasa.Intru direct in camera mea si ma pun la calculator.Deschid Winampu',ma uit peste playlist si caut o melodie care sa imi placa.O gasesc.Iau o foaie si un pix si scriu postul asta."
Poate ca ma mint singur,poate ca sansa e dupa gard si mi-e prea lene sa ma uit.Florile se ofilesc pana la urma,frunzele cad cand lumea se schimba la fata,totul e un proces repetitiv si cateodata inutil pentru oameni.Nu si pentru mine.Sunt inca aici.
Peste 10 ani
Linistea salbatica imi sageata emotiile.Aveam alte cuvinte atunci.Zilnic,un nou santier in cap,zilnic,oameni din ce in ce mai haini.Eram o aeronava ce decola din infern si se indrepta spre stele.Eram un fotoamator al peisajului meu natal.Peisajul s-a schimbat intr-un haos urban si bolnav din care abia asteptam sa ies.Nu stiu daca am iesit,prezentul meu nu a fost conturat inca.Atunci imortalizam viitorul dintr-un spatiu plin de trecut.
Totul era o minciuna.Timpul e imperceptibil.
Linistea serii ma ingrijora.Ingrijorarea,ca sa fiu mai precis,facea parte din farmecul acelei seri.Aveam 7 ani si era o lume de vis.Stateam pe un butuc si nu imi amintesc ce faceam acolo.Poate ca asteptam luna sa apara,poate voiam s-aud broastele oracaind in departare sau cosasii sa cante in iarba uda.Nu prea aveam dorinte atunci.Gradina cu flori din fata casei imi parea o jungla,cateodata ma pierdeam prin mireasma florilor,incercand sa numar speciile in parte,si creeam inconstient o amintire.Nu stiam sa iubesc,sa sufar,sa imi fie dor,nu cunosteam notiunea timpului ,nici macar nu stiam cum sa definesc unele emotii,dar traiam din plin.
Linistea serii incepusem s-o ignor.Acel moment a fost primul in care nu mi-a mai fost frica de intuneric.
Prezent
Depresie,tristete,suparare.Ce cuvinte frumoase,dar care caracterizeaza niste stari cumplite.Izolat de realitate si de societatea acestor vremuri,tind sa cred ca sunt un caz pierdut.
"-Doua pachete de tigari,va rog...
-Nu sunt numai Winchester,zise nenea de la magazin in timp ce spala paharele mizerabile intr-o apa nu prea incolora.
Eu stau cateva clipe tacut,injurand si tunand in gand de toate cate's pe lume.
-Cola?
-Maine numa.
Nervii se suprapun.
-Atunci dati-mi un pachet de Wincester si ...(ma uit in frigiderul deconectat de la priza,un dulap mai bine zis,in care sticlele aveau un aranjament haotic) o apa minerala.Pe datorie.
Ies afara,dar nu inainte de al saluta pe "nenea de la magazin",care imi era simpatic si care avuse,si fata de care am,un respect as zice eu normal.Afara,niste vechi amici incercau sa ma ignore subtil,ii salut si pe ei si imi vad de drum.Strada s-a reabilitat in urma cu ceva timp si nici acum nu m-am obisnuit.Avea alt aspect atunci.Ma gandesc la viata mea austera.Ma ganedesc la incapatanarea mea de a nu face parte din lumea asta infecta,pe care sociologii o numesc societate,pe care eu o numesc ansamblu unitar smolit.Ma gandesc....
Ajung acasa.Intru direct in camera mea si ma pun la calculator.Deschid Winampu',ma uit peste playlist si caut o melodie care sa imi placa.O gasesc.Iau o foaie si un pix si scriu postul asta."
Poate ca ma mint singur,poate ca sansa e dupa gard si mi-e prea lene sa ma uit.Florile se ofilesc pana la urma,frunzele cad cand lumea se schimba la fata,totul e un proces repetitiv si cateodata inutil pentru oameni.Nu si pentru mine.Sunt inca aici.
Peste 10 ani
Linistea salbatica imi sageata emotiile.Aveam alte cuvinte atunci.Zilnic,un nou santier in cap,zilnic,oameni din ce in ce mai haini.Eram o aeronava ce decola din infern si se indrepta spre stele.Eram un fotoamator al peisajului meu natal.Peisajul s-a schimbat intr-un haos urban si bolnav din care abia asteptam sa ies.Nu stiu daca am iesit,prezentul meu nu a fost conturat inca.Atunci imortalizam viitorul dintr-un spatiu plin de trecut.
Totul era o minciuna.Timpul e imperceptibil.
sâmbătă, 31 iulie 2010
I'm alive again
Nu am ales intamplator titlul postarii,(daca stai sa te gandesti, nici un titlu nu a fost pus doar asa,ca suna bine). Ei bine, m-am intors, un nou capitol, o alta "poveste".Ultima postare, a fost, intr-un fel, o incercare de a reveni pentru ca, dupa cum stiti, nu am mai scris din Mai. Mi-a luat totusi ceva timp sa imi asez gandurile, sa imi rezolv problemele si sa ma stabilesc intr-un cadru potrivit. Am reusit. Totusi, simt nevoia de a clarifica unele lucruri.Acest blog, sincer, a fost rodul unei frustrari.Binenteles, se intampla ca in acea perioada sa trec si prin niste momente mai grele, asta insemnand material din plin si vointa de a scrie. E bine ca acele vremuri au trecut, a fost o experienta necesara, mi-a largit perspectiva si m-a facut un alt om.Trebuia sa imi gasesc locul, trebuia sa prind curaj, trebuia sa ma cunosc. M-am hotarat sa scriu pe blog doar proza scurta si cred ca doar asta o sa scriu de azi inainte, mai putine aberatii si prostii. Vreau sa le multumesc celor care m-au sustinut si au crezut in mine. Va promit ca veti gasi postari noi, idei noi, si, sper, chestii interesante.O sa vedeti o imbunatatire a datelor si a intereselor,un nou aspect al blogului, diferit de cel caracteristic.
Imi cer scuze celor pe care nu i-am mai "vizitat" ca de obicei, o sa recuperez! Va multumesc pentru intelegere si pentru asteptare!
Aveti grija de voi si...spor la citit!
P.S. I'm Back!!!!!
Imi cer scuze celor pe care nu i-am mai "vizitat" ca de obicei, o sa recuperez! Va multumesc pentru intelegere si pentru asteptare!
Aveti grija de voi si...spor la citit!
P.S. I'm Back!!!!!
miercuri, 14 iulie 2010
There is nothing outside
"Ce sentiment straniu,ce dulce ironie."
In anii blestemati ai sfarsitului nostru, stropi de Soare cad peste corpuri nisipii.Florile au cazut in prapastia abisala a mortii.Tufele de spini au ramas..... sa ne bucure privirea.Traim intr-un mediu abiogen si eroziv, plin de lacrimi si tristete.Ignoranti, faceti abstractie de suferinta semenilor vostrii si va autointitulati "umani".Egoisti din nastere,lipsiti de scrupule, L-ati pierdut pe Dumnezeu.Fiinte abjecte, abandonate in istoria unei lumi care nu va merita,dati foc la carciumi si la teatre si apoi spanzutati-va!
Esenta vesnica,abia simtita,apare pe parcursul vietii mnezice,aluneca printr-o clepsidra sparta si trece in nefiinta, rapita de batranul cu caracter divin.
E tarziu si ploua.Afara e bezna.Cineva bate la usa.Deschid, nimeni.
Nimeni si nimic.
In anii blestemati ai sfarsitului nostru, stropi de Soare cad peste corpuri nisipii.Florile au cazut in prapastia abisala a mortii.Tufele de spini au ramas..... sa ne bucure privirea.Traim intr-un mediu abiogen si eroziv, plin de lacrimi si tristete.Ignoranti, faceti abstractie de suferinta semenilor vostrii si va autointitulati "umani".Egoisti din nastere,lipsiti de scrupule, L-ati pierdut pe Dumnezeu.Fiinte abjecte, abandonate in istoria unei lumi care nu va merita,dati foc la carciumi si la teatre si apoi spanzutati-va!
Esenta vesnica,abia simtita,apare pe parcursul vietii mnezice,aluneca printr-o clepsidra sparta si trece in nefiinta, rapita de batranul cu caracter divin.
E tarziu si ploua.Afara e bezna.Cineva bate la usa.Deschid, nimeni.
Nimeni si nimic.
miercuri, 26 mai 2010
[Disruption 2]
Intr-o sala goala, plina de scaune si calculatoare stricate,adus de dorinta de a mai scrie ceva,stau cu mainile pe tastatura si cu mintea in alta parte.Nu stiu de ce scriu.As zice ca e o eliberare,dar as minti.Unde e motivatia?Nu stiu unde este....
Cand nu mai sti nimic,cand nu te mai gandesti la nimic,esti un robot.Urasc robotii.Ei doar actioneaza.(am ajuns si eu robot)
Intr-o alta zi....
Plictiseala maxima,muzica tare,fara bani si cu sute de exercitii ce ma asteapta sa le rezolv pentru a avea o sansa la un 9,ma aduce iar dorinta de a scrie.Dar ce sa scriu?Am facut un obicei din asta,vin sa stau cu mainile pe taste,sa joc solitaire,sa ascult Green Queen.Dar nu stiu ce sa scriu!Astept vacanta,astept momentul in care stiu ca a mai trecut un an din viata mea(cu bine),ca o sa ajung acasa si o sa profit din plin de urmatoarele 3 luni.O sa dau radio-ul tare,o sa beau o cola rece,o sa zambesc gandindu-ma la clipele in care stateam aici,plictisit si fara nici un chef.
Unde-i copilaria?Unde's vremurile fara griji?S-au ascuns intr-o biografie nescrisa.Stau atarnate pe dealuri necalcate,prin nori si prin stele,prin oceanele de speranta care ne-au facut,noua,copilaria fericita.
Am uitat sa folosesc cuvintele.
Cand nu mai sti nimic,cand nu te mai gandesti la nimic,esti un robot.Urasc robotii.Ei doar actioneaza.(am ajuns si eu robot)
Intr-o alta zi....
Plictiseala maxima,muzica tare,fara bani si cu sute de exercitii ce ma asteapta sa le rezolv pentru a avea o sansa la un 9,ma aduce iar dorinta de a scrie.Dar ce sa scriu?Am facut un obicei din asta,vin sa stau cu mainile pe taste,sa joc solitaire,sa ascult Green Queen.Dar nu stiu ce sa scriu!Astept vacanta,astept momentul in care stiu ca a mai trecut un an din viata mea(cu bine),ca o sa ajung acasa si o sa profit din plin de urmatoarele 3 luni.O sa dau radio-ul tare,o sa beau o cola rece,o sa zambesc gandindu-ma la clipele in care stateam aici,plictisit si fara nici un chef.
Unde-i copilaria?Unde's vremurile fara griji?S-au ascuns intr-o biografie nescrisa.Stau atarnate pe dealuri necalcate,prin nori si prin stele,prin oceanele de speranta care ne-au facut,noua,copilaria fericita.
Am uitat sa folosesc cuvintele.
duminică, 2 mai 2010
[Disruption]
2Am fost sobru din 05.03.2010,de atunci nu am mai scris pe blog.La un moment ma gandeam sa renunt,nu-i gaseam rostul.Dar unii insista sa scriu si am sa le fac pe plac.Urmatoarea poveste trebuia sa fie mai ampla,dar nu am reusit s-o scriu deoarece am fost retinut.Probabil m-a retinut playlist-ul din winamp.Asta ar fi singurul motiv.("Poate te-ai trezit")
Cand esti fericit?Cand nu te gandesti la nimic.Refuzi sa vezi adevarul,refuzi sa meditezi asupra unor lucruri,refuzi sa-ti pese.Iti bagi castile in urechi sau pornesti boxele,iti pui o melodie care te relaxeaza si te lasi purtat.Iti creezi un ambient si...uiti de tine.Sau mai exact,esti altcineva.Iti aprinzi o tigara,un pahar de cola sau pepsi,sau poate chiar o cafea,apoi zaci intr-un sevraj legal pe un fotoliu moale.Esti cel mai fericit om de pe pamant si sti asta,sti ca orice s-ar intampla in urmatoarele minute nu te va afecta catusi de putin,esti prea ocupat sa visezi.De ce?Pentru ca nu mai esti tu!Rutina a disparut din dictionarul tau, pentru acele cateva clipe nu sti ce inseamna tristete,nici fericirea nu sti ce inseamna pentru ca tot farmecul ei e sa nu-i observi prezenta.
Stai intins pe iarba verde,in gradina ta,privind panorama sacra a locului in care ai crescut,radio-ul sta pe acoperisul casei tale si scoate sunete.Toate acestea fac din acel moment aparent nesemnificativ,un moment de maxima importanta spirituala din intreaga ta existenta.Poate ca intr-o zi,cand o sa fi un asa zis tanar prosper(sau nu),si viata o sa-ti treaca pe langa tine,nu o sa-ti amintesti de asta.Dar iti vei aminti ca pentru un moment,ai fost fericit.
Donovan - Wear Your Love Like Heaven
Talking Heads - Psycho Killer
The Turtles - Happy Together
Brian Tyler - Fon's Theme
Chicago - If You Leave Me Now
Santogold - L.E.S. Artistes
Mircea Baniciu - Cantecul Ceasornicarului
Led Zeppelin - Babe I'm Gonna Leave You
Queen - We Will Rock You / We Are The Champions
Coldplay - Viva La Vida
Cand esti fericit?Cand nu te gandesti la nimic.Refuzi sa vezi adevarul,refuzi sa meditezi asupra unor lucruri,refuzi sa-ti pese.Iti bagi castile in urechi sau pornesti boxele,iti pui o melodie care te relaxeaza si te lasi purtat.Iti creezi un ambient si...uiti de tine.Sau mai exact,esti altcineva.Iti aprinzi o tigara,un pahar de cola sau pepsi,sau poate chiar o cafea,apoi zaci intr-un sevraj legal pe un fotoliu moale.Esti cel mai fericit om de pe pamant si sti asta,sti ca orice s-ar intampla in urmatoarele minute nu te va afecta catusi de putin,esti prea ocupat sa visezi.De ce?Pentru ca nu mai esti tu!Rutina a disparut din dictionarul tau, pentru acele cateva clipe nu sti ce inseamna tristete,nici fericirea nu sti ce inseamna pentru ca tot farmecul ei e sa nu-i observi prezenta.
Stai intins pe iarba verde,in gradina ta,privind panorama sacra a locului in care ai crescut,radio-ul sta pe acoperisul casei tale si scoate sunete.Toate acestea fac din acel moment aparent nesemnificativ,un moment de maxima importanta spirituala din intreaga ta existenta.Poate ca intr-o zi,cand o sa fi un asa zis tanar prosper(sau nu),si viata o sa-ti treaca pe langa tine,nu o sa-ti amintesti de asta.Dar iti vei aminti ca pentru un moment,ai fost fericit.
Donovan - Wear Your Love Like Heaven
Talking Heads - Psycho Killer
The Turtles - Happy Together
Brian Tyler - Fon's Theme
Chicago - If You Leave Me Now
Santogold - L.E.S. Artistes
Mircea Baniciu - Cantecul Ceasornicarului
Led Zeppelin - Babe I'm Gonna Leave You
Queen - We Will Rock You / We Are The Champions
Coldplay - Viva La Vida
vineri, 5 martie 2010
C'mon Girl
Imaginarium
"Unii oameni fac totul ca la carte,mie imi place sa fac totul cum simt.Las inima sa ma poarte pe carari necunoscute,care duc spre asa numitul viitor.Odata am numit prezentul viitor si intr-o zi,o sa numim prezentul trecut.Dar nu asta conteaza.Timpul trece pe langa copacii ce au ramas singuri.Trei copaci,unul langa altul,mai singuri ca niciodata.(Intelegi ce vreau sa spun?).Vreau sa ies de aici,si de cate ori ies,reapar aici.Cuvintele ce le spun nu stimuleaza imaginatia.(spune-mi).Macar,tu ai ramas acolo,ca un ultim capat de drum la care voi ajunge intr-o zi.Cuvintele mele te fac sa iti imaginezi...(tine-ma).Arde totul in mine ca sa vezi...sa vezi ce trebuia sa vezi demult.Acea pestera din adancul muntilor tai e din ce in ce mai adanca,nu o putem umple asa usor.(asculta-ma)Binecuvantati sunt toti ipocritii care n'au habar de toate astea.Fi sigura de asta."
"In sfarsit mi-am gasit cuvintele potrivite pentru a-ti sopti in urechi..."
"Unii oameni fac totul ca la carte,mie imi place sa fac totul cum simt.Las inima sa ma poarte pe carari necunoscute,care duc spre asa numitul viitor.Odata am numit prezentul viitor si intr-o zi,o sa numim prezentul trecut.Dar nu asta conteaza.Timpul trece pe langa copacii ce au ramas singuri.Trei copaci,unul langa altul,mai singuri ca niciodata.(Intelegi ce vreau sa spun?).Vreau sa ies de aici,si de cate ori ies,reapar aici.Cuvintele ce le spun nu stimuleaza imaginatia.(spune-mi).Macar,tu ai ramas acolo,ca un ultim capat de drum la care voi ajunge intr-o zi.Cuvintele mele te fac sa iti imaginezi...(tine-ma).Arde totul in mine ca sa vezi...sa vezi ce trebuia sa vezi demult.Acea pestera din adancul muntilor tai e din ce in ce mai adanca,nu o putem umple asa usor.(asculta-ma)Binecuvantati sunt toti ipocritii care n'au habar de toate astea.Fi sigura de asta."
"In sfarsit mi-am gasit cuvintele potrivite pentru a-ti sopti in urechi..."
vineri, 26 februarie 2010
Warlocks
Inceputul melodiei descrie perfect felul in care ma simt!"Warlocks in wonderland
I've gotta megatropolis in my head".Am uitat sa scriu,am uitat si sa gandesc...Ma simt foarte ciudat.Am o promisiune de respectat,fata de mine cel putin.Vreau sa scriu o poveste serioasa.Serioasa serioasa!Dar mi-am cam pierdut...talentul.Why GOD?Why?
Pedeapsa pentru ca vorbesc in zadar.Trebuia sa se intoarca,am principii pe care nu le respect.Hai,sa lasam prostiile,stiu ca nu ati intrat aici ca sa vedeti ce fac.Cand vreti sa vedeti ce fac,messu e deschis:)).Glumesc....(dar asa e).
Nu e povestea pe care mi-am propus-o sa o scriu.Sper sa va placa.Are inteles,va asigur de asta.Pareri?
A fost odata,nu demult,un nebun.Nu era nebun literalmente,imi place sa cred ca era nebun.Statea pe la colturi de strazi,zi si noapte,si facea portrete.Nu facuse nici o scoala,insa era talentat.Multa lume nu se inghesuia la portrete,chiar daca uneori nu lua bani pe ele.Totdeauna facea doua exemplare,vroia sa pastreze unul pentru el,iar clientii nu se suparau.Nu aveau de ce.Multi il admirau,multi il stimau,insa el tot un muritor de foame era.Metaforic vorbind,arta era hrana lui.Anii au trecut,artistul a imbatranit,portretele stateau acum un cutii de carton.Purta cu el cutiile oriunde mergea.Calatorise prin toata lumea asta mare,si vazuse atatea locuri,facuse atatea desene incat le pierduse numarul.Orice om,in varsta,simte cand se apropie sfarsitul.Realizand ca nu mai are multe zile,se gandi sa se uite peste tot ce a creat el.Vroia sa vada din nou rodul muncii sale.A asezat un scaun in mijlocul unei camere,si acolo a dus toate cutiile sale.A inceput sa rasfoiasca fiecare schita,fiecare desen,s-a uitat peste toate si si-a adus aminte de clipele traite de-a lungul vietii sale.A stat si s-a gandit,si si-a dat seama ca desenele seamanau.Miile de portrete facute de el erau izbitor de asemanatoare.A zambit si a inchis ochii.In toate desenele sale aparea doar el.
Every night I go looking for you
Everyone in the world adores you
A little pocket of something kind
To find your reason
coming up on it everyday for
Look at me and it's what I stay for
A little locket of fantasy
That we believe in
I've gotta megatropolis in my head".Am uitat sa scriu,am uitat si sa gandesc...Ma simt foarte ciudat.Am o promisiune de respectat,fata de mine cel putin.Vreau sa scriu o poveste serioasa.Serioasa serioasa!Dar mi-am cam pierdut...talentul.Why GOD?Why?
Pedeapsa pentru ca vorbesc in zadar.Trebuia sa se intoarca,am principii pe care nu le respect.Hai,sa lasam prostiile,stiu ca nu ati intrat aici ca sa vedeti ce fac.Cand vreti sa vedeti ce fac,messu e deschis:)).Glumesc....(dar asa e).
Nu e povestea pe care mi-am propus-o sa o scriu.Sper sa va placa.Are inteles,va asigur de asta.Pareri?
A fost odata,nu demult,un nebun.Nu era nebun literalmente,imi place sa cred ca era nebun.Statea pe la colturi de strazi,zi si noapte,si facea portrete.Nu facuse nici o scoala,insa era talentat.Multa lume nu se inghesuia la portrete,chiar daca uneori nu lua bani pe ele.Totdeauna facea doua exemplare,vroia sa pastreze unul pentru el,iar clientii nu se suparau.Nu aveau de ce.Multi il admirau,multi il stimau,insa el tot un muritor de foame era.Metaforic vorbind,arta era hrana lui.Anii au trecut,artistul a imbatranit,portretele stateau acum un cutii de carton.Purta cu el cutiile oriunde mergea.Calatorise prin toata lumea asta mare,si vazuse atatea locuri,facuse atatea desene incat le pierduse numarul.Orice om,in varsta,simte cand se apropie sfarsitul.Realizand ca nu mai are multe zile,se gandi sa se uite peste tot ce a creat el.Vroia sa vada din nou rodul muncii sale.A asezat un scaun in mijlocul unei camere,si acolo a dus toate cutiile sale.A inceput sa rasfoiasca fiecare schita,fiecare desen,s-a uitat peste toate si si-a adus aminte de clipele traite de-a lungul vietii sale.A stat si s-a gandit,si si-a dat seama ca desenele seamanau.Miile de portrete facute de el erau izbitor de asemanatoare.A zambit si a inchis ochii.In toate desenele sale aparea doar el.
Every night I go looking for you
Everyone in the world adores you
A little pocket of something kind
To find your reason
coming up on it everyday for
Look at me and it's what I stay for
A little locket of fantasy
That we believe in
duminică, 14 februarie 2010
Especially in Michigan
"Hey, Mihai,nu te-am mai vazut de mult frate.Ce mai faci omule?Cum o mai duci?Tot aceleas probleme?Nu stiu omule,ar trebui sa iti revi.Da'o dracului treaba!Aceleas chestii,aceleas porcarii?Tot tragi de fata aia?Hai ma fi serios!Au trecut 3 ani de cand spui aceleas aberatii.Ai o viata,traieste-o!Mi se pare absurd cum incerci tu sa faci la toti pe plac.Si m-am saturat de aceleas melodii stupide pe care le asculti.Bine ca ti-au luat telefonul fraiere,poate o sa iesi din depresia asta.Cateodata ma gandesc ca iti place asa mult sa fi mizerabil.Nu ai nici o ambitie,nimic.Nu ai respect de sine si asa nu ajungi nicaieri.Parca ai fi un batran omule!Ti se pare normal?Si cu blogu care-i faza?De la Music Box nu ai mai scris nimic fain.Sunt sincer si iti spun,eu asta cred.O arzi cu tot felul de povesti ciudate si proste,pe care numai tu le intelegi.Cand imi amintesc cum erai la 14 ani...nu te mai recunosc.Pareai atat de fericit.
Incerc sa te ajut frate,incerc sa iti zic mereu sa iesi din rahatu asta.Fumezi toata ziua ca un tractorist,ai dat-o din nou pe alcoolice...sincer,nu stiu cum poti fi asa.Te ascunzi in tine,scri tot felu de chestii pe care,oricum nu le citeste nimeni.Ai noroc cu blogu,am vazut ca aici esti bagat in seama,macar pentru ce scri.Uita-te la tine!Esti bine asa cum esti?Tu crezi ca are rost sa faci toate lucrurile pe care le faci?Imi vine sa rad de tine,cand vad ca incerci atat de tare sa o impresionezi pe aia,si aia nu da doi bani pe tine!Hai mah omule,ai scris si pe blog despre asta,cat de patetic poate fi?=))Ea nici macar nu-ti citeste blogu.
Omule,ai uitat de mine.Esti asa un ipocrit.Nici macar nu-ti mai place cand oamenii ma striga pe mine cand,defapt,te striga pe tine.M-ai facut de ras.Abia astept sa revin.Sa te pun iar pe picioare,mizerabilule!
Asculta mah,melodia asta,Especially in Michigan,poate iti ridica moralul.Mie imi aduce aminte de vremurile bune,de toate lucrurile faine pe care tu si eu le-am facut.Cand ascultai tu melodia asta,erai funky,erai happy,erai ca lumea omule.Mi-e greu sa te vad in starea asta de letargie care nu se mai termina.Omule,ai uitat si de mine..nu imi vine sa cred.Hai,da play la melodia asta,fi mai vesel,scrie despre ceva chestii de alea,faine,si mai vorbim.
Al tau prieten,Marshall"
Incerc sa te ajut frate,incerc sa iti zic mereu sa iesi din rahatu asta.Fumezi toata ziua ca un tractorist,ai dat-o din nou pe alcoolice...sincer,nu stiu cum poti fi asa.Te ascunzi in tine,scri tot felu de chestii pe care,oricum nu le citeste nimeni.Ai noroc cu blogu,am vazut ca aici esti bagat in seama,macar pentru ce scri.Uita-te la tine!Esti bine asa cum esti?Tu crezi ca are rost sa faci toate lucrurile pe care le faci?Imi vine sa rad de tine,cand vad ca incerci atat de tare sa o impresionezi pe aia,si aia nu da doi bani pe tine!Hai mah omule,ai scris si pe blog despre asta,cat de patetic poate fi?=))Ea nici macar nu-ti citeste blogu.
Omule,ai uitat de mine.Esti asa un ipocrit.Nici macar nu-ti mai place cand oamenii ma striga pe mine cand,defapt,te striga pe tine.M-ai facut de ras.Abia astept sa revin.Sa te pun iar pe picioare,mizerabilule!
Asculta mah,melodia asta,Especially in Michigan,poate iti ridica moralul.Mie imi aduce aminte de vremurile bune,de toate lucrurile faine pe care tu si eu le-am facut.Cand ascultai tu melodia asta,erai funky,erai happy,erai ca lumea omule.Mi-e greu sa te vad in starea asta de letargie care nu se mai termina.Omule,ai uitat si de mine..nu imi vine sa cred.Hai,da play la melodia asta,fi mai vesel,scrie despre ceva chestii de alea,faine,si mai vorbim.
Al tau prieten,Marshall"
vineri, 12 februarie 2010
Strip My Mind
Arthur J. did, indicate
The boulevard will never be
So full of life and love again - hey
(Aw, say goodbye to your boots, man)
Hot as Hades, early eighties
Sing another song
Make me feel like I'm in love again - hey
(You gotta lose to win)
Ascultand melodii vechi si privind in urma,m-am gandit ca nu am nimic de pierdut.Am dat tot ce am avut si,totusi,am pierdut totul.Am pierdut ce am simtit eu ca am mai important.Imi zic mereu "la ce folos?".La ce folos sa fac atatea daca le fac in zadar?Pentru mine?
Credeam ca strada mea va fi mereu plina de dragoste si de viata.Credeam ca niciodata nu se va schimba.Nu pot sa ma schimb si cateodata nu vreau,dar ma face sa ma simt asa de prost...
"Te rog nu ma dezbraca de secrete,de sentimente si de tot ce am mai bun.Lasa ceva in urma."
Cateodata simt ca nu mai pot,ca nu mai sunt in stare sa continui asa.Acum sti ca am incercat orice.Nu as fi vrut sa sti asta.As fi vrut sa nu sti nici macar ca am incercat.
De ce nu am putut fi si eu o persoana ignoranta si egoista?De ce apreciez cel mai marunt gest si fac cele mai marete gesturi?De ce nu m-a lasat Dumnezeu mai prost?Eram mai fericit....(am fost mai fericit...)
All in favor sign the waiver
Bloody Carolina
Won't you take another look inside - hey
(Aw, it will make me cry)
Operator, co-creator
Come on radiator
Won't you blow another top and sing - hey
(Ah, you only get what you bring)
Please don't strip my mind
Leave something behind
Please don't strip my mind
The boulevard will never be
So full of life and love again - hey
(Aw, say goodbye to your boots, man)
Hot as Hades, early eighties
Sing another song
Make me feel like I'm in love again - hey
(You gotta lose to win)
Ascultand melodii vechi si privind in urma,m-am gandit ca nu am nimic de pierdut.Am dat tot ce am avut si,totusi,am pierdut totul.Am pierdut ce am simtit eu ca am mai important.Imi zic mereu "la ce folos?".La ce folos sa fac atatea daca le fac in zadar?Pentru mine?
Credeam ca strada mea va fi mereu plina de dragoste si de viata.Credeam ca niciodata nu se va schimba.Nu pot sa ma schimb si cateodata nu vreau,dar ma face sa ma simt asa de prost...
"Te rog nu ma dezbraca de secrete,de sentimente si de tot ce am mai bun.Lasa ceva in urma."
Cateodata simt ca nu mai pot,ca nu mai sunt in stare sa continui asa.Acum sti ca am incercat orice.Nu as fi vrut sa sti asta.As fi vrut sa nu sti nici macar ca am incercat.
De ce nu am putut fi si eu o persoana ignoranta si egoista?De ce apreciez cel mai marunt gest si fac cele mai marete gesturi?De ce nu m-a lasat Dumnezeu mai prost?Eram mai fericit....(am fost mai fericit...)
All in favor sign the waiver
Bloody Carolina
Won't you take another look inside - hey
(Aw, it will make me cry)
Operator, co-creator
Come on radiator
Won't you blow another top and sing - hey
(Ah, you only get what you bring)
Please don't strip my mind
Leave something behind
Please don't strip my mind
duminică, 7 februarie 2010
Torture me
"Because I'm happy to be sad
I want it all I want it bad
Oh oh, it's what I know"
Unora le place sa fie tristi,pentru ca pot face fata unor situatii grele.Cel mai potrivit cuvant pentru situatia asta e "Tortura".O tortura nesfarsita la care sunt supus de fiecare data cand imi tarasc umbra pe strada,gandindu-ma la tine.O tortura de neimaginat cand asez pixul pe foaie si scriu despre trairi si despre sentimente,despre mine si cateodata,chiar si despre tine,lucruri pe care nici tu si poate nimeni nu o sa le citeasca vreodata.Le citesc eu...
Versurile de pe foile ce sau rupt,sub presiunea creionului ce le-a faurit, si zambetele tale rare sunt tot ce a mai ramas.Pentru mine sunt lucrurile care ma fac sa zambesc.Lucruri care pe altii nu le iau in considerare,gesturi banale si ,poate,chiar si sentimentele tale involuntare sunt pentru mine multumire.Mi-e frica sa cer mai mult iar tie ti-e greu si nu vrei sa dai mai mult.E suficient si atat.Mi-e dor doar de momentele care nu au fost niciodata.Mi-e dor si de frumusetea clipelor care niciodata nu au existat.Vreau doar sa sti ca nu sunt trist,ci fericit.Fericit deoarece traiesc in amintirea unor vremuri in care eram mai optimisti,mai visatori,vremuri ce nu au existat pentru tine,si exista in fiecare zi pentru mine.
Nu cred ca vei citi aceste randuri dar le-am scris.Le-am scris in speranta ca poate sti,toata vina imi apartine.
"Torture me and torture me
It's forcin' me so torture
Torture me with sorcery
It's forcin' me so torture me"
I want it all I want it bad
Oh oh, it's what I know"
Unora le place sa fie tristi,pentru ca pot face fata unor situatii grele.Cel mai potrivit cuvant pentru situatia asta e "Tortura".O tortura nesfarsita la care sunt supus de fiecare data cand imi tarasc umbra pe strada,gandindu-ma la tine.O tortura de neimaginat cand asez pixul pe foaie si scriu despre trairi si despre sentimente,despre mine si cateodata,chiar si despre tine,lucruri pe care nici tu si poate nimeni nu o sa le citeasca vreodata.Le citesc eu...
Versurile de pe foile ce sau rupt,sub presiunea creionului ce le-a faurit, si zambetele tale rare sunt tot ce a mai ramas.Pentru mine sunt lucrurile care ma fac sa zambesc.Lucruri care pe altii nu le iau in considerare,gesturi banale si ,poate,chiar si sentimentele tale involuntare sunt pentru mine multumire.Mi-e frica sa cer mai mult iar tie ti-e greu si nu vrei sa dai mai mult.E suficient si atat.Mi-e dor doar de momentele care nu au fost niciodata.Mi-e dor si de frumusetea clipelor care niciodata nu au existat.Vreau doar sa sti ca nu sunt trist,ci fericit.Fericit deoarece traiesc in amintirea unor vremuri in care eram mai optimisti,mai visatori,vremuri ce nu au existat pentru tine,si exista in fiecare zi pentru mine.
Nu cred ca vei citi aceste randuri dar le-am scris.Le-am scris in speranta ca poate sti,toata vina imi apartine.
"Torture me and torture me
It's forcin' me so torture
Torture me with sorcery
It's forcin' me so torture me"
joi, 4 februarie 2010
Slow Cheetah
Horror,absolutely horror.
Si m-am intors in cimitir si m'am asezat pe mormant.Mi-am aprins tigara si am aruncat chibritul pe florile vestede si pline de zapada.Eram imaginea diavolului,diavolul dintr-o carte pe care o citisem candva.O cioara statea pe creanga unui copac si se uita la mine.Eram un mizerabil.Prin ochii ei eram doar o fiinta a noptii.Ce frumos.
"A place where nothingness is motion and movement and stillness are one."
Fumul se pierdea inaintea ochilor mei in aerul rece.Care e motivul existentei?Singurul lucru pe care il pot face pentru a-mi imbunatati viata e sa accept.De ce ne-am nascut?....
Se pare ca azi e ziua.Ziua in care sunt nevoit sa imi ingrop sentimentele si credintele intr-un mormant proaspat.Tin strans in mana lopata si sap in pamantul moale.Diavolul isi ingroapa bunatatea.E singurul mod de a scapa de blestemul ce s-a asezat peste fiinta mea ca o ploaie de sange...ca o ploaie cu flori.
Am taiat din mine tot ce am crezut ca reprezinta un impediment in a-mi implini destinul,am taiat tot ce am crezut ca ma opreste sa fiu complet fericit.Un mars funebru.Asta e tot ce a ramas.
Cioara se tot uita la mine.A vazut cum am savarsit o crima.Am ucis un suflet,sufletul meu.Ea se uita la mine si in sinea ei radea.Sunt sigur ca radea.
Si m-am intors in cimitir si m'am asezat pe mormant.Mi-am aprins tigara si am aruncat chibritul pe florile vestede si pline de zapada.Eram imaginea diavolului,diavolul dintr-o carte pe care o citisem candva.O cioara statea pe creanga unui copac si se uita la mine.Eram un mizerabil.Prin ochii ei eram doar o fiinta a noptii.Ce frumos.
"A place where nothingness is motion and movement and stillness are one."
Fumul se pierdea inaintea ochilor mei in aerul rece.Care e motivul existentei?Singurul lucru pe care il pot face pentru a-mi imbunatati viata e sa accept.De ce ne-am nascut?....
Se pare ca azi e ziua.Ziua in care sunt nevoit sa imi ingrop sentimentele si credintele intr-un mormant proaspat.Tin strans in mana lopata si sap in pamantul moale.Diavolul isi ingroapa bunatatea.E singurul mod de a scapa de blestemul ce s-a asezat peste fiinta mea ca o ploaie de sange...ca o ploaie cu flori.
Am taiat din mine tot ce am crezut ca reprezinta un impediment in a-mi implini destinul,am taiat tot ce am crezut ca ma opreste sa fiu complet fericit.Un mars funebru.Asta e tot ce a ramas.
Cioara se tot uita la mine.A vazut cum am savarsit o crima.Am ucis un suflet,sufletul meu.Ea se uita la mine si in sinea ei radea.Sunt sigur ca radea.
duminică, 31 ianuarie 2010
She's Only 18
Knock the world right off its feet
And straight onto its head
The book of love will
Long be laughing after you are dead
Fascinated by the look of you
And what was said
Make a play for all the
Brightest minds and light will shed
joi, 28 ianuarie 2010
Hump de Bump
Drumul spre iad....e pavat cu intentii bune.Cum e sa fi cel mai tare?Nu stiu.Cum e sa fi cel mai slab?......
ALTCINEVA
Timpul a trecut si trece in continuare.La fel cum zicea cineva:
ALTCINEVA
Timpul a trecut si trece in continuare.La fel cum zicea cineva:
"Poate ca cineva a facut schimb de viata cu mine
Fara ca eu sa stiu
Si acum traieste in locul meu fericit,
Asa cum eu ar fi trebuit sa fiu.
Asa s-ar explica de ce simt intr-una ca asta nu este viata mea
O nu, nu..asta nu este viata mea"
URA
Urasc oamenii fericiti!Ii urasc!Am marturisit.Si imi pare rau.Si vreau sa fiu mai bun.Si vreau sa fiu mai altfel.Si vreau...
ARTA
Arta e inutila.La ce folos sa fi ca mine?Pai nu ai da doi bani pe faptul ca nimeni nu da doi bani pe tine!Arta....e inutila.
HUMP DE BUMP
Fara ca eu sa stiu
Si acum traieste in locul meu fericit,
Asa cum eu ar fi trebuit sa fiu.
Asa s-ar explica de ce simt intr-una ca asta nu este viata mea
O nu, nu..asta nu este viata mea"
URA
Urasc oamenii fericiti!Ii urasc!Am marturisit.Si imi pare rau.Si vreau sa fiu mai bun.Si vreau sa fiu mai altfel.Si vreau...
ARTA
Arta e inutila.La ce folos sa fi ca mine?Pai nu ai da doi bani pe faptul ca nimeni nu da doi bani pe tine!Arta....e inutila.
HUMP DE BUMP
Nu sunt eu.E altcineva.
Hai sa fumam.Hai sa fumam orice si sa ne doara undeva de viata.Asa ziceti toti.Hai sa fim originali.Toti sunteti la fel.Ipocriti.Plangeti pentru orice prostie.Eu rad.Rad de viata!Rad de voi...
Rad degeaba,sunt mai rau ca voi.Sunt...penibil.Hai sa fumam ceva.Ceva bun...
NIMENI
Eu si nimeni.Eu si dragul nimeni.De ce unora le pasa?De ce le pasa cand nu e nevoie sa le pese?De sunt unii atat de tampiti?.....Vreau liniste!!!Lasa-mi singuratatea in pace!Nu o schimba!
(Postarea asta nu a fost scrisa de mine.A fost scrisa de un om care a avut o zi proasta.Nu are nici o legatura.)
Hai sa fumam.Hai sa fumam orice si sa ne doara undeva de viata.Asa ziceti toti.Hai sa fim originali.Toti sunteti la fel.Ipocriti.Plangeti pentru orice prostie.Eu rad.Rad de viata!Rad de voi...
Rad degeaba,sunt mai rau ca voi.Sunt...penibil.Hai sa fumam ceva.Ceva bun...
NIMENI
Eu si nimeni.Eu si dragul nimeni.De ce unora le pasa?De ce le pasa cand nu e nevoie sa le pese?De sunt unii atat de tampiti?.....Vreau liniste!!!Lasa-mi singuratatea in pace!Nu o schimba!
(Postarea asta nu a fost scrisa de mine.A fost scrisa de un om care a avut o zi proasta.Nu are nici o legatura.)
sâmbătă, 9 ianuarie 2010
Stadium Arcadium
"Cand te-am vazut se auzeau colopotele cum bat din gradina bisericii.Fumul iti inconjura fata ta perfecta,iar eu am cazut.Am impins o camera in spatiu si acolo mi-am gasit calea.A devint oglinda Lunii,un stat al artei care rezista pana cand norii vin si se izbesc unii de altii.Nu ma intreb dece..."
Lucruri ciudate s-au petrecut inainte si dupa ziua de ieri,cand am ramas sub ploaia de stele ce nu contenea.Iesit din arena spatiala,am vazut planetele cum se contopesc.Praful se ridica cu grija de pe platforma cosmica pe care ma aflam,intr-o intarziere continua prin galaxia plina de corpuri grele.Stau si ma uit la Jupiter,la Marte,la Venus...
Ma simt legat de ele printr-o putere pe care ratiunea nu o poate intelege.Incerc sa ma incalzesc,sa ma formez in univers,pe aceasta mica arena pe care mi-am gasit nemurirea si singuratatea.O oglinda a Lunii,o oglinda a astrelor ceresti,departe de lumea pe care o cunosteam candva.Amintirile sunt acum pulbere fina,alba,praf de stele sau colb spatial.
"Eu cad, si cad...ma pierd printre comete si planete,vad cum lumina din paradis se reflecta pe pamant.Simt din ce in ce mai tare legatura cu astrele si cu praful alb,cu miile de comete ce calatoresc prin univers.Sunt ca si ele,un astru ratacit,in urma mea ramane o prelungire luminoasa.Devin un corp nebulos,pierdut in timp si spatiu..."
The stadium arcadium
A mirror to the moon
And I'm forming and I'm warming
State of the art
Until the clouds come crashing
Stranger things have happened
Both before and after noon
I'm forming and I'm warming
Pushing myself
And no I don't mind asking
Now
Lucruri ciudate s-au petrecut inainte si dupa ziua de ieri,cand am ramas sub ploaia de stele ce nu contenea.Iesit din arena spatiala,am vazut planetele cum se contopesc.Praful se ridica cu grija de pe platforma cosmica pe care ma aflam,intr-o intarziere continua prin galaxia plina de corpuri grele.Stau si ma uit la Jupiter,la Marte,la Venus...
Ma simt legat de ele printr-o putere pe care ratiunea nu o poate intelege.Incerc sa ma incalzesc,sa ma formez in univers,pe aceasta mica arena pe care mi-am gasit nemurirea si singuratatea.O oglinda a Lunii,o oglinda a astrelor ceresti,departe de lumea pe care o cunosteam candva.Amintirile sunt acum pulbere fina,alba,praf de stele sau colb spatial.
"Eu cad, si cad...ma pierd printre comete si planete,vad cum lumina din paradis se reflecta pe pamant.Simt din ce in ce mai tare legatura cu astrele si cu praful alb,cu miile de comete ce calatoresc prin univers.Sunt ca si ele,un astru ratacit,in urma mea ramane o prelungire luminoasa.Devin un corp nebulos,pierdut in timp si spatiu..."
The stadium arcadium
A mirror to the moon
And I'm forming and I'm warming
State of the art
Until the clouds come crashing
Stranger things have happened
Both before and after noon
I'm forming and I'm warming
Pushing myself
And no I don't mind asking
Now
vineri, 8 ianuarie 2010
Charlie
And Charlie's makin' me
And Charlie's makin' me smile
A fost langa mine de cand am inceput sa percep lumea,m-a ajutat sa simt lucruri pe care nu le pot percepe,m-a facut sa scot frumusetea din orice.Ce simti cand vezi apusul sau rasaritul,ploaia care cade sau fulgii de nea ce danseaza sub ochii tai?Care e singurul factor optimist in viata asta?
Charlie este prietenul imaginar.Imaginatia.
Cand auzi un sunet sau cand vezi o imagine,Charlie iti poarta simturile si le transforma in ceva imens,intr-un complex de simturi metamorfozate in trairi profunde.Charlie e motivul pentru care mai exista zambete,Charlie ma face sa rad.Este pretutindeni alaturi de fiinta umana,iti ridica moralul de cate ori ai nevoie.Cateodata te intrebi cum incape atata imaginatie in tine.El te face sa te intrebi "Dece nu?".Cineva a zis odata :"A-ti imagina inseamna totul,a sti nu inseamna nimic".
Cine ne consoleaza pentru ceea ce nu suntem?Imaginile creatoare ce percep mai mult decat intelege recea ratiune.Ea scoate intrunericul la lumina,face posibil orice.Realitatea si adevarul fac parte din relatia umana sociala.Imaginatia e mai presus.Credinta nu e bazata pe fapte concrete,nu trebuie sa aiba nici macar un sambure de adevar.Ea reprezinta capacitatea de a spera,de a fi mai buni,si toate astea se trag din imaginatie.Sentimente ce ies la iveala,posibilitatea de a vedea dincolo de lucruri rationale.Ce rost are iubirea fara a avea un nucleu imaginar?Ce rost ar avea daca centrul dragostei nu ar fi un proiect imaginar?
Sa vezi dincolo de lucrurile evidente,sa percepi lumea si altfel,sa aduni tot ce exista in univers si sa modelezi dupa bunul plac,asta e darul cel mai de pret.
Charlie,el imi spune povestea.O poveste care ma face mai vesel,mai optimist,chiar daca nu e a mea.Prietenul imaginar,inspiratia.
So much more than
Charlie's wakin' me
To my core and
Charlie's shakin' me
And tell my story
And Charlie's makin' me
And Charlie's makin' me smile
Oh oh now
My heart....your skin
This love....I'm in
We don't arrive without a surprise
You're right.....I'm wrong
Be free.....belong
Intimate sight has come in to light
And Charlie's makin' me smile
A fost langa mine de cand am inceput sa percep lumea,m-a ajutat sa simt lucruri pe care nu le pot percepe,m-a facut sa scot frumusetea din orice.Ce simti cand vezi apusul sau rasaritul,ploaia care cade sau fulgii de nea ce danseaza sub ochii tai?Care e singurul factor optimist in viata asta?
Charlie este prietenul imaginar.Imaginatia.
Cand auzi un sunet sau cand vezi o imagine,Charlie iti poarta simturile si le transforma in ceva imens,intr-un complex de simturi metamorfozate in trairi profunde.Charlie e motivul pentru care mai exista zambete,Charlie ma face sa rad.Este pretutindeni alaturi de fiinta umana,iti ridica moralul de cate ori ai nevoie.Cateodata te intrebi cum incape atata imaginatie in tine.El te face sa te intrebi "Dece nu?".Cineva a zis odata :"A-ti imagina inseamna totul,a sti nu inseamna nimic".
Cine ne consoleaza pentru ceea ce nu suntem?Imaginile creatoare ce percep mai mult decat intelege recea ratiune.Ea scoate intrunericul la lumina,face posibil orice.Realitatea si adevarul fac parte din relatia umana sociala.Imaginatia e mai presus.Credinta nu e bazata pe fapte concrete,nu trebuie sa aiba nici macar un sambure de adevar.Ea reprezinta capacitatea de a spera,de a fi mai buni,si toate astea se trag din imaginatie.Sentimente ce ies la iveala,posibilitatea de a vedea dincolo de lucruri rationale.Ce rost are iubirea fara a avea un nucleu imaginar?Ce rost ar avea daca centrul dragostei nu ar fi un proiect imaginar?
Sa vezi dincolo de lucrurile evidente,sa percepi lumea si altfel,sa aduni tot ce exista in univers si sa modelezi dupa bunul plac,asta e darul cel mai de pret.
Charlie,el imi spune povestea.O poveste care ma face mai vesel,mai optimist,chiar daca nu e a mea.Prietenul imaginar,inspiratia.
So much more than
Charlie's wakin' me
To my core and
Charlie's shakin' me
And tell my story
And Charlie's makin' me
And Charlie's makin' me smile
Oh oh now
My heart....your skin
This love....I'm in
We don't arrive without a surprise
You're right.....I'm wrong
Be free.....belong
Intimate sight has come in to light
marți, 5 ianuarie 2010
Snow ((Hey Oh))
Deschid ochii,incepe viata.E 5 dimineata si eu ma gasesc pe strada ninsa,pasii mei sunt primii pasi pe calea celesta si simt nevoia sa ma dau la o parte,sa o iau pe un alt drum.Mi-as da viata ca sacrificiu,sa fie iarna pentru totdeauna.O viata am facut lucruri doar pentru ca rezultatul lor sa fie o stare de beatitudine.Nu am reusit.E ora 5 dimineata si simt o euforie pe care nu am simtit-o niciodata.Stau ascuns sub o scoarta albastra, pictata cu stele, din care cade ninsoarea peste pamant si imi perturba fiinta.E asa frumoasa zapada incat nu mai am unde merge.
Alerg pe daluri stiind ca urmele imi vor fi acoperite si ca nu am unde sa ma duc.Nu e frig,nu e cald,e o senzatie mult mai divina.Imi pierd relativ cunostinta,cu fiecare mic cristal de apa si care se jertfeste pe pielea mea.Imi vine sa plang de fericire cand vad cum toata viata am cautat o multumire sufleteasca si azi,acea multumire ce vine asa usor din acel loc numit cer.Sa zic ca ma fascineaza ar fi putin.
Ma simt asa strain,nu vad pe nimeni,sunt singurul care are parte de acest fenomen?E un fenomen pe care il atribui fortei divine,nu pot sa ma gandesc la alcineva.Ma las purtat pe valurile de zapada,pe nametii albi perfect asezati pe dealurile moarte.
Nu stiu unde ma aflu,m-am pierdut.Nu am nevoie de nimic,e inca intuneric si continua sa ninga.Nu mai vreau nimic de la viata,ma multumesc cu atat.
The more I see the less I know
The more I like to let it go... hey oh...
Deep beneath the cover of another perfect wonder
Where it's so white as snow
Privately divided by a world so undecided
And there is nowhere to go
In between the cover of another perfect wonder
and it’s so white as snow
Running through the field where all my tracks will be concealed
and there is nowhere to go
duminică, 3 ianuarie 2010
Dani California
Dani California e numele unei fete pe care am cunoscut-o in nenumaratele mele calatorii prin America.Era o fata de care mi-a placut.Doamne,era asa frumoasa!Avea un farmec aparte,era deosebita si diferita fata de oricare alte fete, pe care le cunosc sau le-am cunoscut.S-a nascut in Mississippi,tatal ei era fierar.Dani semana foarte bine cu mama ei,in special la caracter.Cam atatea stiu despre familia ei,alceva nu mi-a mai spus.Doar ca erau saraci.Dani nu s-a putut incadra in piesaj niciodata,nu avea prieteni si nu-i pasa de viata.A platit pretul mai tarziu cand,a ajuns sa vanda fiare vechi sau resturi de masini prin Alabama.Atunci am intalnit-o prima data.Eram rece cu ea si nu intelegeam ce rost are compania mea.Ea nu stia ca se poate mai rau decat sa fi sarac si a inceput sa calatoreasca prin America in cautarea unui scop.Eu eram doar o umbra pentru ea,banuiesc ca tinea la mine si asta ar fi fost motivul pentru carea ea ma ducea oriunde.Era foarte rebela,cauta doar sa supravietuiasca si ii placea la nebunie sa faca asta.Ii placea sa traiasca de pe o zi pe alta si nu o deranjau privirile ciudate ale oamenilor.A inceput sa jefuiasca banci,a devenit o fugara,iar eu am suferit cel mai mult,eram tot timpul dupa ea.
Era o iubareata si o luptatoare,nu se temea de nimeni si de nimic iar eu ma simteam coplesit de superioritatea ei.Diavolul a aflat si el de vestita Dani California si a vrut sa-i ia sufletul.Am vrut sa o avertizez,stiam de planurile necuratului,dar m-am gandit ca asa e mai bine.Ar insemna o eliberare a mea din mainile ei puternice,ce m-au tinut strans atatia ani...
Dar o iubeam.Nu m-a ascultat,a ras si a facut glume pe seama mea.Eu imi ziceam"O iubesc pana la moarte!"...si asa a si fost
"Draga Dani,cine a stiut ca tu ai doua personalitati?Cine a stiut care e buna si care e rea?Dece te duci?Cati oameni au murit incercand sa demonstreze ceva?Esti prea reala sa iti spun adio.Prea reala si prea trista.."
A pastrat tot ce a fost mai bun la final, incerca sa fure guri de aer,sa mai respire putin, insa nu a mai reusit.
Acum,cand ma gandesc la ea,o vad in toate fetele pe care le cunosc.Amintirea ei e inca vie si la fel de pura.Nu am uitat-o.
Si asa am ajuns sa-i zic "Odihneste-te in pace,draga California",cu un zambet pe buze si o senzatie de eliberare majora."Nu uita draga Dani,eu te iubesc pana la moarte!"
California rest in peace
Simultaneous release
California show your teeth
She's my priestess, I'm your priest
YEAH, YEAH
Jupiter
1. Dani California
2. Snow ((Hey Oh))
3. Charlie
4. Stadium Arcadium
5. Hump de Bump
6. She's Only 18
7. Slow Cheetah
8. Torture Me
9. Strip My Mind
10. Especially in Michigan
11. Warlocks
12. C'mon Girl
13. Wet Sand
14. Hey
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
Intro
In urma cu 3 ani am ascultat un album care mi-a schimat viata.Poate o sa va para ciudat,eu ascult si Red Hot Chili Peppers.Zic asta pentru ca,majoritatea postarilor au versurile sau melodiile lui Eminem.Red Hot Chili Peppers e o trupa relativ cunoscuta,mie mi-au placut din prima!Sursele mele de inspiratie sunt variate,insa albumul de care va vorbesc e un sac fara fund cand vine vorba de inspiratie.Stadium Arcadium,sau cum sa aduni tot ce e frumos din lume si din univers si sa faci versuri si muzica.M-am gandit sa scriu niste povesti,35-36 la numar,in care sa adun niste trairi,niste senzatii pe care pe mine ma fascineaza de fiecare data cand ascult acest album.Acum astept parerea voastra,a celor care mai dati cu ochiu prin blogul meu.Mi se pare ciudata ideea,totusi ar fi ceva.Chiar vreau sa stiu ce credeti despre treaba asta,daca merita sau nu.Eu o scriu povestile astea pentru mine,cum fac de obicei,vreau doar sa stiu daca are rost sau nu.vineri, 1 ianuarie 2010
At the End of the World
Aici nu e capatul lumii.Insa capatul lumii il poti vedea de aici.E locul unde sufletele zac in pamant,locul unde umbrele sunt pretutindeni si vegheaza asupra mea.Fantomele sunt singurele care au mai ramas din intregul paradis uman.O negura placuta,ce patrunde prin pietrele de mormant,intra prin mine.Clopotele bat.Plang moartea trecutului.Un sunet ce candva alunga furtuna,un sunet ce plangea mortii,azi ingroapa amintirile.Se lasa o vraja peste spiritele vii care se afla in cimitir,o magie stranie a unui viitor ciudat.Eu ma gandesc la visele pe care le-as fi avut,la momentele pe care nu le-am trait,la clipele care s-au pierdut in tot acest timp sacru si pe care le-am profanat.Tristetea a ajuns la pragul de extaz.E o speranta impusa de subconstient,e o stare de optimism involuntara.Si toate se petrec in momentul in care vreau sa ma retrag.Stiu ca ar trebui sa fac o pauza,sa ma opresc putin,dar vreau sa lupt.Senzatia,stiu prea bine,e de moment.Sunt las,apatic,fara ambitie,dar pentru un moment vreau.Vreau ceva,orice,sa fie.Dar cateodata suntem nevoiti sa plecam si fara ceva,sa plecam cu mainile goale.Asta fac mereu,sunt obisnuit si imi place.Ma gandesc la toate sufletele uitate in cimitir,oare au plecat cu mainile goale?Nu stiu,tot ce stiu e ca in urma lor a ramas doar o piatra sau o cruce de fier.Suflete ce s-au pregatit pentru un viitor care....a fost.Noi ne pregatim pentru un viitor care...n'o sa fie.Da,ma simt mai optimist ca niciodata si e o ironie proasta,gandesc pesimist dar sunt optimist.Sau e invers?Sunt atatea morminte,incat realizez ca sunt inconjurat numai de morti.Ca sa fi trist tre sa fi mai intai fericit.Zambesc,de ce sa fiu trist?Si cimitirul e frumos cand esti fericit.Insa,realitatea e cu totul alta.Fanteziile vin si se duc.Visele,ambitiile,iluziile...sunt cele care ne fac lumea mai frumoasa.Cred totusi ca un om puternic nu e acela care is traieste viata in sperante,in magii,in vraji si minuni.Un om puternic e acela care vede realitatea si stie ca fanteziile nu-s reale.Povestile sunt frumoase,ambitiile sunt mari,dar amagirile sunt mult mai crunte si mai grele.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)